Prezentare

Nu e destul să ştii, trebuie să şi aplici; nu e destul să vrei, trebuie să şi faci. – Goethe

I-Cultura organizationala


Performanţele oricărei organizaţii depind, într-o mare măsură, de randamentul individual al  membrilor săi. La rândul lor, performanţele individuale sunt influenţate de o serie de factori, printre care se regăseşte şi cultura organizaţiei.

             Cultura organizaţiei şcolare reprezintă un aspect particular al culturii organizaţionale, aducând deopotrivă caracteristicile generale, dar, în acelaşi timp, prezentând şi aspecte specifice.

             Cultura organizaţională a şcolii poate fi definită ca fiind ansamblul valorilor, credinţelor,

aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină în cadrul său şi-i condiţionează direct şi indirect funcţionalitatea şi performanțele.

              Membrii organizației noastre sunt într-o relație de interdependență, însă relațiile dintre aceștia se construiesc în fiecare zi.

              Grupul angajaţilor școlii  este format din indivizi care trăiesc experienţe comune, diferite altor organizaţii din învăţământul preuniversitar, îşi construieşte propria cultură organizaţională, primeşte şi îşi asigură sprijin profesional, caută răspunsuri, îi influenţează pe cei din exterior, se găseşte într-o continuă schimbare ceea ce îi dă o dinamică specific.

             Având persoane de diferite religii, avem așadar și simțiri și experiențe specifice, însă, iubind ceea ce facem devenim un grup  eficace , grup ce are  următoarele trăsături care deschid calea unei reale comunicări, atât  în interiorul,  cât şi în exteriorul instituţiei :  atmosferă este informală,  relaxată,comunicarea unanimă şi bogată,  sarcini sunt  cunoscute şi asumate de fiecare membru,iar  ascultarea este activă şi încrederea reciprocă.

II- ISTORICUL SCOLII


                                       

            În 1921, în urma Reforme agrare, o parte a locuitorilor veniţi din  Valea Seacă, în urma împroprietăririi, prin bazele unei noi aşezări – satul FERDINAND I ( N. Bălcescu de azi ).

            Începând din 1932 şi până în prezent, îndeplineşte rolul de comună.

        În anul 1937, comuna FERDINAND I, avea 2254 locuitori ( din satele Galbeni şi satul de reşedinţă), cuprindea 2 şcoli cu 4 învăţători şi 2 grădiniţe cu 2 educatoare, 321 elevi frecventând cursurile.

            Între1934-1937  au fost 213 absolvenţi în comună.

            Din 1948, satul şi apoi comuna îşi va lua numele de Nicolae  Bălcescu (iar o perioadă scurtă se va numi Chivu Stoica).

            Şcoala se va înfiinţa în 1923 în casa gospodarului Diaconu, iar din 1925 funcţionează în localul propriu.

           Primul director şi învăţător este feciorul preotului ortodox din sat, Grosu Corneliu. Din anul 1946-1947 se numeşte Şcoala Primară Mixtă şi apare al-II-lea post ocupat de d-na Popescu Tereza.

          În anul 1947-1948, devine Şcoala Primară de Stat – Chivu Stoica, având o clasă cu limba de predare maghiară ( numele copiilor apar maghiarizate). În anul 1948-1949 se menţine aceiaşi situaţie dar apare şi un post de învăţător la clasele I-III, Iosefin Zamfirescu.

          Din anul şcolar 1950-1951, apar şi cursurile de alfabetizare.

          În 1951-1952, funcţionează 4 învăţători şi se reface vechea şcoală din cărămidă, mai adăugându-se 2 săli de clase.

         Apar în continuare până în 1953-1954, în foile matricole, clase cu predare în limba maghiară, cu rezultate la învăţătură foarte slabe. La cererea părinţilor, au fost desfiinţate, dar reluate după revoluție.

           Ciclul gimnazial, cu şapte clase elementare va funcţiona începând cu 1956-1957.

          Anul 1948, este data de la care satul şi şcoala vor purta numele de Nicolae Bălcescu. În 1974 se dă în folosinţă noua clădire a şcolii, cu un nivel, laborator şi bibliotecă. Din anul 1970 devine unitate cu clasele I-X. Începând cu anul 1990, unitatea noastră este Şcoala cu clasele I-VIII şi Şcoală de ucenici, iar din 2004 devine Şcoală de Arte şi Meserii.

          În anul 2010 devine şcoală cu clasele I-VIII, iar din 2011, ea va lua numele actual –de  Nicolae Bălcescu, ca din 2013 să se denumească Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu,,

III. MISIUNEA SI VIZIUNEA SCOLII


          Educaţia este percepută astăzi ca o funcţie vitală a societăţii contemporane deoarece prin aceasta societatea îşi perpetuează existenţa, transmiţând din generaţie în generaţie tot ceea ce umanitatea a învăţat despre ea însăşi şi despre realitate. De la şcoala contemporană societatea aşteaptă astăzi totul: să transmită tinerilor o cunoaştere acumulată de-a lungul secolelor, să-i ajute să se adapteze la o realitate în continuă dezvoltare  ca adult. Toate marile teorii sociologice subliniază importanţa calităţii experienţelor şcolare în integrarea socială a indivizilor, ceea ce argumentează interpretarea: şcoala şi problemele sociale reprezintă cele două feţe ale aceleiaşi monede.

          Din punctul de vedere al politicilor sociale, consecinţa acestei viziuni este una extrem de importantă: la ora actuală se preferă investirea resurselor în şcoală, în scopul creşterii calităţii actului educativ, decât în sistemele de control social sau în sistemele de susţinere socială. Această strategie corespunde principiului intervenţiei timpurii, este mai bine să previi, decât să vindeci, şi principiului intervenţiei eficiente: investiţia în şcoală se finalizează în calitatea intelectuală, morală, profesională şi socială a absolvenţilor.

           Absolvenţii care probează autonomie intelectuală şi morală, capacitate de adaptare la schimbări, solidaritate şi atitudine deschisă, pozitivă faţă de învăţare sunt mai apţi să-şi rezolve singuri şi corect problemele existenţiale şi vor da dovadă de o conduită dezirabilă social, deci nu vor contribui la creşterea disfuncţionalităţilor sociale.

Şcoala  Gimnazială “Nicolae Bălcescu” , este o şcoală în slujba comunitătii, capabilă de a asigura progresul tuturor elevilor şi angajaţilor  săi, astfel încât, mâine să fie mai buni ca ieri .